Stiu cat jeg exista in lumea asta si cata mizerie, cata nesimtire, cata nepasare.
As vrea sa pot aduna tot raul intr-un glob de cristal si sa-l tin acolo, inchis pe vesnicie, dar problema e in felul urmator: ce rost, sau nu ce rost, ce farmec ar mai avea viata fara rautatea, invidia si nepasarea celor din jur? Adica ar mai fi interesanta viata fara obstacolele de zi cu zi, fara certurile si impacarile zilnice, saptamanale, lunare, anuale?
Dar tot ar fi mai bine...
De ce atata rautate? De ce atata invidie?
Pentru mine, invidia este drogul celor fara personalitate, celor care nu au o viata, ci incearca sa si-o formeze barfindu-i pe cei care au realizat ceva. Ei se hranesc din rautate, din ambitia lor de a-i ingenunchea pe cei buni. Dar, ah!, cat de bine este sa pasesti cu capul sus pe langa cei care iti vor raul, stiind ca i-ai intrecut inca o data si ca te privesc cu invidie!
Si, da, le multumesc, inca o data, tuturor fanilor mei! Admirati-ma in continuare!
A.
Nu mai cred in tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu