Fiind Saptamana Patimilor, incerc sa meditez mai mult asupra tuturor lucrurilor si incerc sa ma reculeg, si, cu aceasta ocazie, imi cer iertare de la toti cei pe care i-am suparat, poate fara voia mea.
Totodata, vreau sa revin la un subiect pe care doresc sa-l abordez de mult, si anume, bunatatea.
Se merita sa mai fii bun intr-o lume perfida, fara etica, intr-o jungla?
Se merita sa-i ajuti pe cei care iti vor intoarce spatele si se vor face ca nu te cunosc?
Am invatat sa fiu buna cu cei care merita cu adevarat, desi, stiu ca si aceia ma vor dezamagi uneori, dar, mai stiu ca ei vor fi alaturi de mine.
De multe ori am ajutat pe multi si tot ce am primit inapoi au fost priviri urate, nepasare, mai bine zis nerecunostinta. Este greu sa spui si un simplu "multumesc"!
Nu cu mult timp in urma, am inteles ca a fi bun inseamna a pierde ceea ce ti se cuvine, desi, de multe ori, e din vina ta. Poate ca nimeni n-ar fi vrut sa se intample asa, insa daca totul s-a intamplat din vina ta, pentru ca ai vrut sa ajuti, nimeni nu e vinovat in afara de tine!
Deasemenea, oricat de mult iti doresti sa ajuti pe cineva, sa fii bun cu el/ea, sa ajuti, sa intelegi, se prea poate ca in schimbul acestora sa primesti nimic altceva decat dezamagire, intrucat multi se "baga unde nu le fierbe oala". Multi vor sa distruga ceea ce e pur si curat, reusind sa produca intristare, dar, in acelasi timp, intarind legatura.
M-am saturat sa fiu buna si sa pierd atatea lucruri din cauza asta (iarasi nu ma refer la cauze nobile)!
M-am saturat sa apar ceva ce e pur si frumos, sa fie o lupta continua, pentru ca nu trebuie sa fie asa, nu trebuie sa vina numai din partea mea, pentru ca m-am saturat sa sufar in tacere. Intr-o zi am sa explodez si nu-i doresc nimanui sa stea in acel moment pe langa mine. Fiind o flegmatica desavarsita, stiu ca am izbucniri rare, dar "violente". Asa ca nu le-as dori unora sa intre pe mana mea in acel moment.
Cat trebuie sa ma mai consum pentru niste lucruri banale, dar care ma dor incredibil de mult? Cred ca asta depinde de mine...
A.
"Adio" e-o vorba scurta,
Dar e cu durere.
Deci nu-ti spun adio,
Ci: "La revedere!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu