Stiu cat jeg exista in lumea asta si cata mizerie, cata nesimtire, cata nepasare.
As vrea sa pot aduna tot raul intr-un glob de cristal si sa-l tin acolo, inchis pe vesnicie, dar problema e in felul urmator: ce rost, sau nu ce rost, ce farmec ar mai avea viata fara rautatea, invidia si nepasarea celor din jur? Adica ar mai fi interesanta viata fara obstacolele de zi cu zi, fara certurile si impacarile zilnice, saptamanale, lunare, anuale?
Dar tot ar fi mai bine...
De ce atata rautate? De ce atata invidie?
Pentru mine, invidia este drogul celor fara personalitate, celor care nu au o viata, ci incearca sa si-o formeze barfindu-i pe cei care au realizat ceva. Ei se hranesc din rautate, din ambitia lor de a-i ingenunchea pe cei buni. Dar, ah!, cat de bine este sa pasesti cu capul sus pe langa cei care iti vor raul, stiind ca i-ai intrecut inca o data si ca te privesc cu invidie!
Si, da, le multumesc, inca o data, tuturor fanilor mei! Admirati-ma in continuare!
Trebuie sa mai spun ceva sau numai titlul cartii este de ajuns?
Exista o carte mai frumoasa si mai plina de pasiune? E in topul preferintelor mele, pe locul intati. De ce?
Pentru ca, pur si simplu, m-am indragostit de ea. As fi regretat daca nu as fi citit-o in perioada adolescentei, O recomand tuturor.
M-am indragostit de Rhett Butler, de infumuratul acela cu o inima uriasa. M-am indragostit si de rolul pe care l-a jucat Scarlett O'Hara in viata lui. O ador pe femeia aceea si o apreciez pentru puterea ei de a trece peste obstacole, pentru mandria si orgoliul nemasurat, care a distrus-o pana la urma, dar, care, a ajutat-o sa mearga inainte cu capul sus.
Scarlett e cea mai frumoasa fata din comitat, dorita de toti barbatii, totusi, nesatisfacut de niciunul in afara de Ashley. Dupa inceperea razboiului, ea trebuie sa invete sa se descurce singura, sa treaca peste faptul ca Ashley a preferat-o pe Melanie in locul ei. Datorita mandriei nu e capabila sa-l observe pe Butler, cel care o iubeste la nebunie. Astfel va trece peste doua casnicii esuate, dar, in cele din urma, va alege sa se casatoreasca cu Rhett. Relatia lor e dificila, deoarece Scarlett e obsedata de chipul lui Ashley. Finalul romanului e unul trist, dar corect.
Cam acesta ar fi rezumatul rezumatului.
Dar cartea e o capodopera, ii multumesc scriitoarei pentru minunata carte si regret moartea ei si faptul ca nu a mai apucat sa scrie continuarea si ne-a lasa sa ne imaginam ceea ce ar fi facut Scarlett.
Daca e sa vorbesc de film, tot ce pot sa spun e ca a avut o distributie de exceptie: pe frumoasa Vivien Leigh ( actrita mea preferata) in rolul lui Scarlett, pe Clark Gable- Rhett Butler, Leslie Howard- Ashley. De asemenea, este filmul meu preferat.
Va recomand cartea dintot suflteul daca vreti sa cititi ceva de calitate, emotionant, romantic si de exceptie.
Si stii cum e sa nu am ceea ce e al meu?
Cat de greu imi e sa ma gandesc ca eu nu as fi facut asa ceva si ca ma doare tare cand realizez ca am fost atat de buna?
Revin la un subiect care ma "bantuie", si anume, ajutorul, care tine de bunatate.
Daca ati sti cat de rau te simti atunci cand, fara sa vrei, te injosesti, te pui pe planul doi, pentru ca vrei sa ajuti, cand singurul remediu e sa te dai cu capul de pereti, caci, poate, durerea fizica o anihileaza pe cea sufleteasca.
Poate ca voi invata la un moment dat sa ma opresc din asta si sa spun NU! dar pana atunci...
Si stii cum e sa plangi, deoarece ti-ai cautat-o cu lumanarea?
Si stii ce doare cel mai mult? Faptul ca eu am avut cele mai bune intentii!
Cu toate ca zambesc mai mereu, se poate ca zambetul meu sa fie amar...
Daca am mai invatat ceva zilele astea, si nu numai acum, pe parcursul mai multor saptamani, este faptul ca nimanui, dar absolut NIMANUI nu-i pasa de tine. Esti pe cont propriu! Numai in familie poti avea incredere. ATAT!
Un prieten adevarat este, nu ca greu, foarte greu de gasit. Nu trebuie "sa-ti spui inima" oricui, si, mai putin, unui om pe care il crezi prieten, dar care nu e asa. Ma pot increde mai mult in dusmani cinstiti, decat in prieteni falsi!
Am inteles ca trebuie sa tii mai multe lucruri pentru tine, ca altfel, consecintele "indiscretiei" tale vor dainui mult in timp. Si e pacat sa te izbesti de fiecare data de nesabuinta ta.
A.
Durerea te-a maturizat, te-a pus pe ganduri. te-a invatat sa citesti printre zambetesi randuri.
Hristos a inviat!
Sper ca ati avut un Paste fericit si plinde bucurii alaturi de cei dragi, si, sper, ca iepurasul v-a gasit si in anul acesta si ca v-a adus ceea ce meritati!
Abia am inceput scoala si de abia astept vacanta mare... Mirosul ei pluteste in aer... Miros de libertate, de timp liber, fara griji ca nu stii la test, ca nu ti-ai invatat si altele.
Si cum spuneam, abia astept!
A.
Accepta-ma fara niciun regret, eu voi fi singurul tau defect!
Sfanta Vineri, prilej de meditatie si reculegere...
Meditare asupra jertfei Mantuitorului, asupra patimilor si suferintei Sale pentru noi, pacatosii. Cat chin si cata durere... Puteti sa va imaginati atata patima? Cum e sa fii biciuit, scuipat, batjocorit, si, in cele din urma, sa ti se bata cuie in maini si in picioare? Sa mori pe o cruce, fiind batjocorit de toti necredinciosii? Si totusi, cata rabdare, smerenie si iubire pentru noi, pacatosii, noi, cei care L-am rastignit. Un exemplu, de fapt, mai presus de orice exemplu, de bunatate si de iubire fata de cei care iti fac rau. Cata putere de iertare...
Cand ma uit in jur si vad cati necredinciosi exista, cati nu vor sa-L accepte si nu vor sa creada in ceea ce e langa ei, imi vine sa "urlu"... E, parca, de neinchipuit atata nepasare, atata nerecunostinta fata de Cel ce ne-a izbavit din suferinta vesnica. Doamne, adu-i la cunostinta adevarului!
Pentru mine, ziua de azi inseamna rugaciune si meditatie asupra a ceea ce a fost acum mii de ani. Imi dau lacrimile gandindu-ma la atata suferinta. Cate a putut indura Pastorul pentru oile necredincioase!
citesc, pentru ca intru intr-o noua lume, unde imi creez propriul peisaj cu ajutorul cuvintelor de pe o pagina alba. Am de gand sa incep sa postez cate o recenzie pentru cele mai bune carti pe care le-am citit;
ascult muzica (cui nu-i place?) ca sa pot sa ma eliberez de frustrari, dar incerc sa ascult muzica de calitate. Nu ascult melodiile in care exista 2 versuri ce se repeta timp de 4 minute, pentru ca ma zgarie pe creier;
merg in excursii, ca sa cunosc locuri noi, mai ales daca merg cu M. e perfect;
vorbesc cu M., poate cel mai mult imi place asta. Daca citesti asta, sa stii ca de abia astept sa ne vedem, ca e o gramada de cand nu ne-am mai vazut la ochi. E bine sa ai pe cineva cu care sa poti vorbi deschis despre orice;
castig. Poate e ciudat, dar ador sa stiu ca am fost cea mai buna si ca i-am invins pe toti;
Fiind Saptamana Patimilor, incerc sa meditez mai mult asupra tuturor lucrurilor si incerc sa ma reculeg, si, cu aceasta ocazie, imi cer iertare de la toti cei pe care i-am suparat, poate fara voia mea.
Totodata, vreau sa revin la un subiect pe care doresc sa-l abordez de mult, si anume, bunatatea.
Se merita sa mai fii bun intr-o lume perfida, fara etica, intr-o jungla?
Se merita sa-i ajuti pe cei care iti vor intoarce spatele si se vor face ca nu te cunosc?
Am invatat sa fiu buna cu cei care merita cu adevarat, desi, stiu ca si aceia ma vor dezamagi uneori, dar, mai stiu ca ei vor fi alaturi de mine.
De multe ori am ajutat pe multi si tot ce am primit inapoi au fost priviri urate, nepasare, mai bine zis nerecunostinta. Este greu sa spui si un simplu "multumesc"!
Nu cu mult timp in urma, am inteles ca a fi bun inseamna a pierde ceea ce ti se cuvine, desi, de multe ori, e din vina ta. Poate ca nimeni n-ar fi vrut sa se intample asa, insa daca totul s-a intamplat din vina ta, pentru ca ai vrut sa ajuti, nimeni nu e vinovat in afara de tine!
Deasemenea, oricat de mult iti doresti sa ajuti pe cineva, sa fii bun cu el/ea, sa ajuti, sa intelegi, se prea poate ca in schimbul acestora sa primesti nimic altceva decat dezamagire, intrucat multi se "baga unde nu le fierbe oala". Multi vor sa distruga ceea ce e pur si curat, reusind sa produca intristare, dar, in acelasi timp, intarind legatura.
M-am saturat sa fiu buna si sa pierd atatea lucruri din cauza asta (iarasi nu ma refer la cauze nobile)!
M-am saturat sa apar ceva ce e pur si frumos, sa fie o lupta continua, pentru ca nu trebuie sa fie asa, nu trebuie sa vina numai din partea mea, pentru ca m-am saturat sa sufar in tacere. Intr-o zi am sa explodez si nu-i doresc nimanui sa stea in acel moment pe langa mine. Fiind o flegmatica desavarsita, stiu ca am izbucniri rare, dar "violente". Asa ca nu le-as dori unora sa intre pe mana mea in acel moment.
Cat trebuie sa ma mai consum pentru niste lucruri banale, dar care ma dor incredibil de mult? Cred ca asta depinde de mine...
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie ... altora s-ar putea sa nu le pese...
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca .. ci cu ceea ce poti sa faci tu
Am invatat ca nu conteaza ceea ce li se intampla oamenilor ... ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca poti continua inca mult timp .... dupa ce ai spus ca NU MAI POTI
Am invatat ca eroii sunt cei care fac ce trebuie , cand trebuie , indiferent de consecinte
Am invatat ca atunci cand sunt suparata am DREPTUL sa fiu suparata , dar nu am dreptul sa fiu si rea
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta ..
Am invatat ca , daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu ... nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul
Am invatat ca nu este totdeauna de ajuns sa fi iertat de altii ... cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti ...
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi , lumea nu se va opri pentru durerea ta
Am invatat ca cel mai bine e sa fi om , nu sa te gandesti mereu cum sa profiti de unul sau de altul
Am invatat sa ma bucur de fiecare zi ca si cum ar fi ultima
Am invatat ca daca`i ajuti pe altii din tot sufletul , primesti inzecit inapoi.
Imaginea de mai sus este destul de graitoare. Combinata cu titlul articolului reiese tot dezgustul meu pentru anumite persoane care casca ochii pentru a parea nevinovate, pentru a impresiona sau, pur si simplu, pentru a se baga pe sub piela cuiva.
Ma bucur ca mai exista oameni care sa nu suporte astfel de "manifestari", desi le sunt adresate.
E ciudat pana unde poate sa decada un om numai ca sa-si atinga scopul sau la ce apeleaza pentru a-l atinge.
Dar atunci cand bunul-simt nu te caracterizeaza sau cand rusine e un cuvant fara sinonim, fara explicatie in dictionarul tau, se intampla si astfel de lucruri sau altele. Pacat ca e prea tarziu atunci cand realizezi cat de mult te cobori, insa, si mai grav, e atunci cand nu realizeaza deloc, cand eul lor liric e atat de preocupat de sine, nu si de cei din jur, cand nu constientizeaza cat de grav dauneaza el la viata celor din jur!
In fine... Lumea din ziua de azi... !
A.
Gelozia e sentimentul care te face ridicol si te injoseste.
De ce avem nevoie de prietenie in viata noastra? Pentru a nu fi singuri? Sau pentru ca suntem facuti ca sa invatam cate ceva de la fiecare persoana cu care luam contact?
Stii ca exista citatul ala: "Numai prietenii adevarati lasa urme in inima ta", asa este, insa, chiar si cei care sunt "asa-zisi prieteni" ne invata ceva. Ne invata cum sa ne ferim de ei, cum sa-i deosebim de cei adevarati, lucru ce nu-l poti invata de la un prieten adevarat, intrucat, acesta iti vrea numai binele si nu te va rani.
Daca e sa vorbesc despre cum te raneste un prieten adevarat nu prea stiu ce sa zic. Poate ca sunt momente in care anumite "destepte" incearca sa se bage intre doi prietene foarte bune, dar nu au ce sa faca, nu vor putea niciodata sa le desparta cu rautatea lor.
Nu pot vorbi de rani provocate de un prieten adevarat sau de dezamagiri, pentru ca, daca as vorbi de asa ceva ar insemna sa vorbesc despre niste amici, nu de doi frati sau de doua surori. Daca cel mai bun prieten te dezamageste inseamna ca nu e un prieten adevarat si ca mai ai de cautat.
Oricum, eu sunt de parere ca, in viata fiecaruia dintre noi, apare, la un moment dat, ingerul acela, dar, cum am mai spus intr-un articol anterior, trebuie sa stii cum sa-l pastrezi, cum sa ti-l apropii.
Chiar cunosc destule exemple, cand se dau cele mai bune prietene, dar cand una dintre ele nu e de fata, se barfesc cu cine apuca. Si e destul de ciudat...
Cred ca avem nevoie de prieteni in viata noastra ca sa avem un model, ca sa invatam sa-i iubim si sa-i apreciem. Numai ei ne sunt alaturi in momentele grele, iar cel mai bun prieten nu se dezlipeste deloc de langa noi, chiar daca ne e bine, chiar daca ne e rau.
Iti multumesc pentru zilele in care mi`ai fost alaturi Iti multumesc pentru ca m`ai inteles de fiecare data, chiar daca nici eu nu ma intelegeam, Iti multumesc pentru tot ceea ce ai facut pentru mine, pentru zilele petrecute alaturi de tine Iti multumesc ca ma sprijini... Iti multumesc ca ai incredere in mine... Iti multumesc ca te gandesti mereu la mn... Iti multumesc ca esti sincera... Iti multumesc ca te implici... Iti multumesc ca ai rabdare... Iti multumesc ca imi explici atunci cand gresec... Iti multumesc ca nu certi... Iti multumesc ca ma inveti. Iti multumesc pentru ca ai stiut sa`mi fii prietena adevarata Iti multumesc pentru absolut TOT. Ai fost si vei ramane prietena mea adevarata…
Iti multumesc ca mi`ai zis ca vei fi langa mine mereu…
Iti multumesc ca mi`ai aratat doar partea buna a lucrurilor…
Iti multumesc ca m`ai iubit mereu…
SI
Imi pare rau pentru fazele urate pe care ti le`am facut,
Imi pare rau pentru unele vorbe pe care ti le`am spus
Daca am invatat ceva din toata experienta mea de viata de pana acum este ca toate lucrurile vin la randul lor si, mai presus de toate, toate au rolul lor, tot ce se intampla, se intampla cu un scop.
Daca azi plangem, maine radem, sau invers; daca acum sunt trista, peste 5 minute ma inveselesc.
De ce sunt o fire atat de "schimbatoare"? Poate pt ca, pana nu demult, puneam totul la suflet si ma suparam din cauza unora, a unor "destepte" (cu ghilimelele de rigoare) care nu faceau altceva, nu aveau altceva mai bun de facut, mai bine zis, decat sa ma enerveze pe mine. Sunt atatea care au "probleme" si care atata se mai smiorcaie, si, pe care, desigur, toata lumea le crede... Pfff... Nu vi s-a facut niciodata greata de astfel de "dudui" (ca sa nu le numesc altfel) care vor numai sa fie compatimite? Mie, una, mi-ar fi rusine sa ma dau asa in spectacol, dar, na, sunt atatea care nu stiu sensul acestui cuvant, sau care n-au chiar deloc bun simt in ele.
Cel mai rau imi pare cand sunt compatimite si de anumite persoane foarte dragi mie, care nu-si mai aduc aminte si de cealalta fata a lor. Nu stiu, oare sunt singura care le vede exact asa cum sunt?
Si daca am mai invatat ceva este ca bunatatea nu aduce nimic bun cu ea. Nu spun ca trebuie sa fii rau, sa calci pe toata lumea in picioare, ci ca nu trebuie sa fii dragut cu toata lumea si sa le acorzi ajutorul tau, caci tu nu-l vei primi, pt ca nimanui nu-i pasa de tine. Si atunci se naste o alta intrebare: De ce as ajuta eu pe cineva, daca acela nu ma va ajuta pe mine? Nu vreau sa se interpreteze gresit, nu ma refer la ajutorul acela caritabil, gen pt oameni saraci, nu, ci la ajutorul acelora cu doua fete sau a "duduilor" descrise mai sus. Degeaba ma dau de ceasul mortii pt ele/ei, daca atunci cand am nevoie de ajutor nu ma vede nimeni, ba chiar mi se intoarce spatele.
Cu toate ca titlul pe care l-am pus nu prea are legatura cu ceea ce am scris, vreau sa zic ca mi-am adus aminte foarte multe intamplari de azi, de saptamana trecuta si am devenit frustrata. :D
Totusi, va dau un sfat: NU bagati in seama toate "duduile" care se considera grozave, si incercati sa va indepartati de sfera in care "actioneaza" ele, ca s-ar putea sa va contaminati cu prostie!
Pot sa trec printr-o viata de cosmar daca traiesc o clipa, un vis.
Cu toate ca in ultimul timp s-au intamplat destul de multe, care m-au facut sa ma simt ciudat; cu toate ca saptamana a inceput perfect si s-a terminat prost, vreau sa-ti dedic urmatoarea melodie si mai vreau sa stii ca indiferent de ce s-ar intampla, indiferent de persoanele care nu te MERITA, dar pe care continui sa le ajuti, indiferent de ce ne va aduce viitorul, vreau sa ai in minte, in ceea ce ma priveste, urmatoarele versuri:
