La sfârșit de vară...

   Acum, la început de septembrie, de început de an școlar, trebuie să depănăm amintiri din această vară, plăcute, fericite, momente de neuitat...
   Vara aceasta, pentru mine, a fost precum și celelalte, nimic deosebit nu a împodobit-o, nu a ieșit cu nimic în evidență.
   Azi, într-o zi specifică lui septembrie, cu vânt și vreme urâtă, mă gândesc ce bine era prin iulie, chiar și cu acea caniculă. Măcar stăteam la soare, în pantaloni scurți, dar acum... trebuie să ne îmbrăcăm ca lumea. Ah! Mi-e așa de dor de vară, de căldură, de plajă, de tot ce ănseamnă vară!
   Vara asta a fost o „chestie” care m-a surprins destul de tare. M-am mirat că cineva s-a gândit în acest mod la mine. O colegă mi-a propus să merg împreună cu ea la munte și împreună cu familia ei. Am refuzat-o, pentru că nu puteam, dar m-a înmuiat gestul ei. Nu mi s-a întâmplat niciodată, dar niciodată, ca pe timp de vară, cineva, oricine, să-și mai aducă aminte și de mine, darămite să mă mai invite si la astfel de excursii!
    Chiar mă gândeam într-o zi că trebuie să fie grozav să ai o mulțime de prieteni, nu neapărat să fii cel mai popular din școală, ci să ai prieteni, amici, o gașcă a ta, cu care să stai non-stop vara și să râzi cu gura până la urechi. Trebuie să fie uimitor! Eu nu știu cum e! Dar, în fine... Iar, deviez de la subiect!
   Dar, vara a fost frumoasă, fără stres, cu treabă multă, cu câteva plimbări pe ici, pe colo.
   A fost frumos...

A.

Daca vrei sa vezi un curcubeu, atunci trebuie sa induri cu mult curaj

ploaia!