Poate ca acesta este cel mai greu moment de depasit... Te intrebi cu ce ai gresit de ai fost ranit asa de rau? Sau cine era cu adevarat persoana de langa tine? Te mai gandesti poate ca ai fost un prost ca ai avut atata incredere in "x" si ca i-ai incredintat atatea secrete si idei de care se poate folosi pentru a te depasi.
Este vorba aceea populara (n-am mai azit vorbe mai intelepte si mai adevarate ca cele zise de batranii nostri): "Mananci un sac de sare cu un om si tot nu-l cunosti cu adevarat!" Mai trebuie sa o explic? E clar mesajul...
Din fiecare dezamagire incerc sa invat ceva ca sa nu mai repet greseala de a ma mai lasa "pacalita" de toti. Si totusi, atatea lectii am invatat si tot nu ma linistesc. Mereu imi zic ca va fi mai bine, dar nu e asa... Nu suport sa vad ca nu primesc ce dau. Nu suport sa simt indiferenta atunci cand ma "deschid", dar "fiecare isi trage focul la oala lui". Tot eu raman cu "buza umflata", pentru ca nimanui nu-i pasa daca esti trist, dezamagit sau pe nimeni nu intereseaza care e motivul. E suficient ca si-au realizat scopul. Mai conteaza si altcineva? Poate ca da...
Am auzit asta la Biserica: "Daca ai facut un bine, uita-l imediat. Daca ti s-a facut un bine, nu-l uita niciodata!" Ia aminte...
A.
Acestea sun vise colorate intr-o lume plina de nuante gri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu